Ce a învățat Radu Drăgușin în vestiarul lui Juventus Torino
Radu Drăgușin, fotbalistul lui Tottenham și al naționalei României, povestește câteva dintre lucrurile pe care le-a învățat când a împărțit vestiarul lui Juventus Torino cu Cristiano Ronaldo.
În 1 iunie 2025, la o zi după finala Champions League dintre Inter și PSG de pe Allianz Arena din Munchen, am fost într-un tur ghidat pe stadionul San Siro din Milano.
Într-un astfel de tur ghidat, unul dintre cele mai interesante lucruri pe care le descoperi ca fan al sportului este cum arată vestiarul echipei. În acest caz, pentru că vorbim despre un stadion care găzduiește două echipe, am avut oportunitatea să descopăr vestiarele lui Inter și AC Milan.
Mă așteptam să fie diferențe între cele două vestiare, însă nu mă așteptam la un contrast atât de puternic, pe care l-am simțit imediat:
Logica din spate, cel puțin așa cum mi-a fost explicată de ghidul turului, este că Inter mizează pentru întregul lot pe o bancă simplă, lipsită de orice confort, pentru a scoate în evidență unitatea fotbaliștilor în detrimentul valorii individuale. O echipă în care, teoretic, nimeni nu este vedetă.
De cealaltă parte, AC Milan are o abordare complet diferită, în care cel mai important aspect este caracterul individual al jucătorilor: fiecare dintre ei are propriul fotoliu modern și confortabil. Partea amuzantă este că în vestiarul ăsta nu există niciun loc din care antrenorul să-i poată vedea simultan pe toți jucătorii.
Mi-am adus aminte de experiența asta de pe stadionul San Siro când am citit interviul pe care Radu Drăgușin l-a acordat în această săptămână pentru BRD Locker Room, platforma de comunicare dedicată sportului realizată de BRD Groupe Société Générale.
În cadrul interviului, actualul fotbalist al lui Tottenham vorbește, printre multe altele, inclusiv despre experiența pe care a trăit-o în vestiarul lui Juventus Torino, club la care a ajuns în 2018, la vârsta de 16 ani, și pentru care a debutat la echipa de seniori la 18 ani într-un meci din Liga Campionilor cu Dinamo Kiev.
„În momentul în care am intrat în vestiarul în care era și Cristiano Ronaldo la Juventus, am intrat practic într-un vestiar de calibru internațional. Alături de el erau nume precum Leonardo Bonucci, Giorgio Chiellini, Paulo Dybala, Alvaro Morata. A fost un vestiar mai important decât ceea ce eram eu obișnuit. Unde mă uitam erau campioni peste tot și cred că lucrul ăsta m-a ajutat foarte mult să evoluez și să ajung unde sunt acum”, spune actualul fotbalist al lui Tottenham în cadrul interviului.
Vestiarul este probabil locul în care fotbaliștii unei echipe stau cel mai aproape unul de altul. Sau, cel puțin, mai aproape decât pe teren, acolo unde fiecare jucător are propria lui bucățică în care își îndeplinește rolul în cadrul echipei. Este și motivul pentru care vestiarul reprezintă un teren propice pentru ca un fotbalist aflat încă la începutul carierei să „fure” meserie de la coechipierii mai experimentați, așa cum a fost și cazul lui Drăgușin.
„(n.r - Am învățat) cât de strictă avea fiecare rutina. Nu ieșeau absolut niciodată din această rutină. Am încercat să fur mereu de la ei cele mai mici detalii, obiceiuri pe care le făceau ei pentru a-mi crea și eu ușor-ușor această rutină zilnică, pentru că cu siguranță ceea ce făceau ei i-a ajutat ca să ajungă la nivelul acela. Munca din spatele meciurilor este una colosală, aș putea spune, la nivelul acesta, iar detaliile mici fac diferența. Totul trebuie să fie la perfecție pentru a atinge performanțe”, completează el.
Când am vizitat vestiarul lui AC Milan am fost surprins că un club care își tratează fiecare jucător cu un confort sporit a ales un mesaj foarte simplu pe care să-l inscripționeze deasupra fotoliilor: „Forever Milan”. Drăgușin are o opinie diferită despre modul în care un club ar trebui să-și impulsioneze fotbaliștii în vestiar, mai ales dacă este vorba despre tineri.
„Mesajul pe care l-aș transmite tuturor (n.r - într-un vestiar) este că munca bate talentul. Și poate pare un pic clișeic, dar peste tot unde am văzut jucători talentați, dar care nu sunt dispuși să depună munca necesară pentru a ajunge la nivel înalt, acești jucători se elimină singuri. Grupul simte asta, simte că unul nu aleargă pentru ceilalți, simte când unul nu este interesat pentru a da ce-i mai bun pentru echipă. Și acest lucru te va trage foarte mult în jos”, explică Drăgușin.
Cuvintele sale despre muncă și talent reflectă, de fapt, mentalitatea pe care Drăgușin a descoperit-o în Italia încă de la vârsta de 16 ani. Nu doar în vestiarul lui Juventus, ci și în viața de zi cu zi, acolo unde regulile sunt diferite de cele cu care a copilărit în România. Iar aceste diferențe pe care le-a perceput l-au determinat să-și schimbe atitudinea pentru a putea practica meseria de fotbalist la cel mai înalt nivel.
„Acolo oamenii sunt stricți, punctuali și preciși. Am început să lucrez cu mine de la 16 ani, de când am plecat de acasă. Mi-am format această mentalitate, că nu o să vină nimeni să mă salveze pe mine. Eu trebuie să fac totul. Iar acest lucru îl port în continuare și îl dezvolt, pentru că sunt de părere că în momentul în care ai acea încredere în tine, că nimeni nu te poate opri și poți să faci lucruri foarte importante”, afirmă Drăgușin.
Diferența de mentalitate este, poate, și unul dintre motivele pentru care mulți sportivi români nu reușesc să se adapteze atunci când obțin un contract într-un campionat mai puternic din Europa de Vest.
Pentru a ilustra mai bine acest lucru, Drăgușin revine la exemplul fotbalului italian și explică inclusiv diferențele legate de structura antrenamentelor, la care fotbaliștii trebuie să se adapteze pentru a se putea integra mai ușor la noile echipe.
„Fotbalul din Italia este mult mai tactic, este mult mai precis. Antrenamentele erau structurate astfel încât să învățăm mișcări pe care le regăseam mereu în teren, lucru pe care în România [...] nu l-am făcut la acel nivel. Iar impactul din teren a fost unul foarte mare, de la intensitatea diferită de România, organizarea de joc sau calitatea jucătorilor care este net superioară de cea a României”, explică fotbalistul născut în București în februarie 2002.
Intensitatea ridicată a antrenamentelor din fotbalul vest-european generează în timp și un efect secundar pe care Drăgușin îl resimte inclusiv în timpul meciurilor oficiale. Chiar dacă din exterior poate părea copleșitor să joci înconjurat de până la 41.000 de fani, cum este cazul stadionului lui Juventus Torino, sau chiar de aproape 63.000 de fani, așa cum se întâmplă la meciurile de pe teren propriu ale lui Tottenham, fotbalistul român admite că în unele cazuri nu conștientizează acest lucru.
„Când ești pe teren, de multe ori nici nu mai realizezi că sunt oameni în tribune. Uneori ești atât de concentrat și atât de focusat pe ceea ce trebuie să faci, încât toate aceste lucruri care creează presiunea de pe stadion se blochează”, afirmă Drăgușin.
Pe de altă parte, procesul de adaptare la un campionat puternic precum cel al Italiei sau al Angliei necesită inevitabil și o abordare sănătoasă a vieții extra-sportive. Iar în acest caz, Drăgușin a identificat un hobby care la prima vedere poate părea banal și plictisitor, dar care îl ajută să se deconecteze temporar de la fotbal.
„Trebuie să încerci să îți găsești hobby-uri noi. Mai nou, am început să ies cu câinele meu la plimbare, este un lucru pe care îl fac pentru că mă relaxează, mă deconectează. Pentru mine mentalul este foarte important și cred că acesta face diferența în majoritatea cazurilor”, completează jucătorul care a debutat în naționala României în 2022, într-un meci amical cu Grecia.
În prezent, Radu Drăgușin este în perioada de recuperare de după accidentarea suferită în luna ianuarie într-un meci cu Elfsborg din Europa League. Jucătorul a fost operat în luna februarie pentru ruptură de ligament încrucișat la genunchiul drept, iar recent a efectuat primul antrenament cu minge. Pentru moment este însă incert momentul în care fotbalistul va putea reveni pe teren într-un meci oficial.
Abonează-te la newsletterul Patru Tribune și în curând vei primi în inbox un reportaj despre stadionul San Siro din Milano, pe care proprietarii americani ai lui Inter și AC Milan intenționează să-l demoleze.