U-BT Cluj-Napoca - London Lions: sărbătoare în cușca leilor
U-BT Cluj-Napoca a sărbătorit cel mai bun sezon în cupele europene cu 10.000 de spectatori în BTarena, însă London Lions a fost echipa mai bună și s-a calificat în semifinalele EuroCup.
„Împreună scriem istoria Clujului”, scrie înainte de meci pe cubul cu patru ecrane montat în zona centrală a sălii polivalente BTarena. E un mesaj pe care îl poți interpreta în mai multe moduri.
Cel mai simplu este să spui că poate fi un mesaj adresat celor 10.000 de spectactori din tribune, ca o recunoaștere a faptului că, pentru al doilea sezon consecutiv, U-BT Cluj-Napoca a fost echipa cu cel mai mare număr de spectatori în EuroCup, a doua competiție ca importanță în baschetul european după Euroligă.
Dacă ai urmărit însă parcursul acestui club de baschet în ultimii ani poți să spui că este și un mesaj că unitatea colectivului de jucători coordonat de antrenorul Mihai Silvășan stă la baza rezultatelor din acest sezon.
Sau, de ce nu, poate fi vorba despre ambele lucruri. Despre fani și unitatea clubului. Oricum ar fi, un lucru este sigur: meciul cu London Lions din sferturile de finală EuroCup reprezintă cea mai mare performanță din istoria echipei. Clubul a profitat de această performanță pentru a transforma meciul într-o sărbătoare a baschetului și, de fapt, într-o sărbătoare a sportului.
„Slavă ție, studenție!”
„Welcome to U-BT Cluj-Napoca” este afișul derulat înainte de meci din înaltul sălii polivalente BTarena. Și cel mai bine înțelegi semnificația mesajului când, cu câteva zeci de secunde înainte de startul meciului, 10.000 de oameni îmbrăcați în alb și/sau negru se ridică în picioare și cântă imnul oficial al clubului, „Slavă ție, studenție!”.
E unul dintre momentele care definesc ce se întâmplă la această echipă. Un moment pe care l-am trăit pentru prima oară la finala Ligii Naționale din urmă cu 10 luni, dar care acum are cu siguranță o intensitate mai mare. Se simte, inevitabil, miza mai mare a meciului. Se simte, cumva, și o presiune.
Ca de fiecare dată, meciul începe undeva pe la jumătatea imnului intonat de fani. Pe ultimele versuri, DJ Seeley înscrie primul coș al meciului, iar tribunele sunt în extaz. Cine ar fi crezut însă că acesta avea să rămână în caseta tehnică drept singurul moment al meciului în care U-BT a condus pe tabelă?
Greu de străpuns
E adevărat că London Lions a terminat pe locul trei în grupă, comparativ cu locul doi al clujenilor, și că a avut o victorie mai puțin în cele 18 etape. E adevărat că sfertul de finală se joacă într-un singur meci, iar U-BT are avantajul celor 10.000 de spectatori.
La fel de adevărat este însă că London Lions are în lot doi jucători cu peste 200 de meciuri în NBA, 8 victorii în 9 meciuri jucate în deplasare în grupă și un antrenor care în trecut a fost căpitanul lui Partizan Belgrad. Pune lucrurile astea în balanță și rezultă un meci în care este dificil să anticipezi ce se va întâmpla.
După coșul lui Seeley din startul meciului, London Lions preia conducerea și, la capătul primului sfert, are un avans confortabil de 11 puncte (29-18), care la pauză se transformă în 14 puncte (37-51).
Cauzele sunt probabil multiple, însă mă uit pe statisticile meciului și observ o diferență de 15 puncte doar din coșurile de 3 puncte: clujenii au ratat mult de la distanță, asta și pentru că au apelat frecvent la astfel de aruncări ca ultimă soluție dupa ce nu au găsit spații pentru a pătrunde mai aproape de panou.
Cele două scântei
În acest sezon de EuroCup, U-BT Cluj-Napoca și-a câștigat reputația de echipă capabilă să revină și să câștige chiar și atunci când este condusă cu peste 10 puncte. S-a întâmplat de cinci ori în cele 18 meciuri din grupe, inclusiv împotriva deținătoarei trofeului, Gran Canaria.
Mă uit în tribune și simt că, tocmai din acest motiv, fanii clujeni au în continuare speranțe. Mulți dintre ei au tricouri sau maiouri oficiale cu jucătorii echipei și aplaudă, și mai mulți au fulare alb-negre pe care le flutură în timp ce cântă. U-BT este condusă, însă fanii simt că este un moment de sărbătoare și profită din plin de această experiență pentru a-și încuraja jucătorii.
London Lions își mărește avansul la 17 puncte și apare și prima scânteie clujeană. De la 44-61 scorul devine 53-61, astfel că diferența scade la numai 8 puncte, însă londonezii sunt prea puternici pentru a ceda totul atât de ușor. Ba chiar apasă pedala de accelerație și, în debutul sfertului patru, măresc avansul la 20 de puncte: 60-80.
Cumva inevitabil, apar și scurte momente de liniște în tribune. Oare fanii mai cred în victorie? Andrija Stipanovic simte că trebuie să facă ceva și, de pe banca clujeană, se transformă din jucător în lider de galerie și, cu gesturi largi îndreptate spre tribune, încurajează fanii să continue să susțină echipa.
Se mai poate schimba ceva? Va reuși U-BT să revină? Ei bine, vine a doua scânteie: în mai puțin de patru minute de joc, U-BT înscrie 15 puncte vs. 3 puncte ale londonezilor și, cu 4 minute și 6 secunde înainte de final diferența scade la numai 8 puncte. Pe măsură ce diferența scade, speranțele fanilor cresc, iar intensitatea scandărilor devine mai mare.
Și totuși, de la 75-83 londonezii confirmă din nou că sunt echipa mai bună: reușesc să oprească la timp ofensiva clujeană, înscriu coșuri în momente cheie și apoi se distanțează decisiv la 12 puncte după o liberă transformată de Jordan Taylor, fost jucător la U-BT.
Mai sunt doar 26 de secunde de joc și este momentul în care cei 10.000 de spectatori se ridică din nou în picioare și încep să cânte imnul. Același imn de la începutul meciului se simte acum un pic altfel. Mă încearcă un sentiment diferit de cel din urmă cu mai puțin de două ore. Speranțele unui succes de poveste sunt înlocuite acum de bucuria că am văzut din tribune cel mai important meci din istoria clubului.
„A fost extraordinar să jucăm în această sală, cu 10.000 de oameni care te încurajează. Tot ce s-a întâmplat astăzi și nu numai astăzi, din punct de vedere al fanilor, a fost minunat”, sunt cuvintele rostite ulterior de antrenorul Mihai Silvășan la conferința de presă.
În același timp, pe parchet, în ciuda eforturilor depuse, clujenii nu au reușit să iasă din cușca leilor. „Nu avem niciun motiv să plecăm capul sau să fim extrem de dezamăgiți. Chiar și astăzi cred că am dat ce-am avut mai bun. Nu ne-au intrat unele aruncări care ar fi trebuit să ne intre, dar acesta este baschetul”, mai spune Silvășan.
Până data viitoare
În ciuda înfrângerii, meciul se încheie în aplauzele spectatorilor, o imagine extrem de rară în sălile polivalente și, mai ales, pe stadioanele de fotbal ale echipelor din România. Jucătorii se grupează pe parchet și apoi fac ceea ce fac mereu, indiferent de rezultat: se deplasează spre marginea parchetului pentru a saluta fanii care îi așteaptă în număr mare.
Adulții, tinerii și, mai ales, copiii se bucură să bată palma cu sportivii pe care i-au urmărit aproape două ore în încercarea de a ajunge în semifinalele EuroCup. Deloc surprinzător, plutonul baschetbaliștilor este condus de căpitanul Patrick Richard, care are lacrimi în ochi, mai ales că a fost la primul meci jucat după decesul recent al tatălui său.
Îl urmează, rând pe rând, toți ceilalți jucători, iar cele mai multe aprecieri merg către Bryce Jones, care a înscris 23 de puncte, adică 29% dintre cele 79 de puncte ale echipei sale, la care se adaugă și cinci pase decisive pentru coechipieri.
Pe chipul jucătorilor și al fanilor se citește atât dezămăgirea generată de scorul de pe tabelă, cât și satisfacția pentru tot ce s-a întâmplat anul ăsta la Cluj. Împreună, fanii și jucătorii au scris o nouă pagină în istoria Clujului, iar în contextul ăsta, mesajul de pe afișul care a coborât din înaltul tribunei la finalul meciului este cât se poate de potrivit.
„Step by step, we’re coming closer. Till next time.”
Abonează-te la newsletterul Patru Tribune și primești periodic analize și reportaje sportive la tine în inbox.
Despre asta ce spuneti :
“ Meciul anului pentru baschetul românesc a fost U-BT Cluj-London Lions, în sferturile de finală ale EuroCup. Impecabil organizat, cu 10.000 de oameni în sală. A fost difuzat pe Prima Sport 1, la o oră la care nu exista alt eveniment sportiv pe posturile de profil. Audienţa a fost de 0,11 rating, adică 19.000 de privitori la nivel naţional. “ Emil Hossu-Longin, Facebook.
Aveau bannerul de final pregătit, in caz de înfrângere ?